Alegeți limba
Sindromul de tunel carpian este patologia secolului XXI
Sindromul de tunel carpian (STC) este cea mai frecventă neuropatie de pensare și afectează aproximativ 5% din populația generală. Această patologie a fost percepută ca fiind cea mai frecventă cauză a concediilor medicale, a scăderii productivității și a pierderilor financiare personale și, nu în mod surprinzător, determină costuri medicale și non-medicale ridicate. (Feng et al., 2021). Deoarece smartphone-urile au ajuns recent să fie utilizate mai frecvent decât computerele în viața de zi cu zi, au apărut diverse efecte adverse ale smartphone-urilor. Un studiu realizat de Al Shahrani E. et Al Shehri N. (2021) a arătat că persoanele care petrec mult timp pe smartphone-uri și pe calculator sunt mai predispuse să dezvolte simptome dureroase articulațiilor pumnului.
Care sunt simptomele?
Simptomele tunelului carpian constau în principal în durere, amorțeală și furnicături, de obicei la nivelul degetului mare, arătător și mijlociu. Uneori, are ca rezultat scăderea tonusului muscular, diminuarea sensibilității și pierderea abilităților motorii fine la nivelul mâinii afectate. Pe de altă parte, există și alte patologii precum artrita, entorsa articulației pumnului, tendinopatia flexorilor și radiculopatia cervicală. Toate acestea pot mima dureri similare cu sindromul de tunel carpian.
Cum gestionăm această situație?
În timp ce sindromul de tunel carpian este adesea progresiv, pacienții se pot recupera fără a fi nevoie de un tratament chirurgical, care trebuie considerat întotdeauna ca fiind ultima opțiune din cauza complicațiilor sale. Intervenția chirurgicală la nivelul tunelului carpian este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale la nivelul mâinii. Cu toate acestea, pacienții se confruntă adesea cu o înrăutățire a simptomelor sau nu resimt îmbunătățiri după intervenție. Conform articolului lui Kaehr (2010), rata de eșec a operației tunelului carpian este de peste 50%. În același articol, un studiu a arătat că jumătate dintre persoanele care au declarat că au avut simptome de STC au fost supuse unei intervenții chirurgicale la nivelul tunelului carpian. Dintre aceștia, doar 5% au avut nevoie de fapt de o intervenție chirurgicală la nivelul tunelului carpian - ceilalți 45% ar fi putut fi tratați prin metode conservatoare - de exemplu, cu laser de înaltă intensitate și exerciții specifice afecțiunii.
Injecțiile cu corticosteroizi în sindromul de tunel carpian sunt utilizate zilnic pentru reducerea simptomelor. Acestea funcționează bine la aproximativ jumătate dintre pacienți. Dar ele nu sunt lipsite de riscuri. Printre efectele secundare se numără afectarea tendoanelor și degenerarea sistemului osos (osteoporoză indusă de steroizi). (Chen et al., 2015). O soluție temporară pentru reducerea durerii poate fi o orteză pentru articulația pumnului. Problema este că atunci când se poartă o orteză pentru articulația pumnului, aceasta devine rigidă și, prin urmare, sunt necesare unele exerciții pentru a recăpăta amplitudinea de mișcarea și tonusul muscular.
Tratamentul sindromului de tunel carpian
Tratamentul sindromului de tunel carpian trebuie să fie întotdeauna conservator. Pacienții trebuie să efectueze exerciții regulate, concentrându-se pe mobilitatea articulației pumnului și a degetelor, pe neurodinamică pentru a restabili mișcarea și funcția nervului median. Aspectul postural trebuie, de asemenea, să fie abordat atunci când se tratează un pacient cu simptome de tunel carpian. Fizioterapia pentru simptomele tunelului carpian include tehnici de reducere a durerii, a inflamației și a edemului, de creștere a mobilității țesuturilor moi în zona tunelului carpian.
Laser de înaltă intensitate
Laserul de înaltă intensitate îmbunătățește simptomele sindromului de tunel carpian și este considerat un dispozitiv eficient pentru această patologie (Hojjati et al., 2020). Terapeuții reduc simptomele acute cu ajutorul laserului de înaltă intensitate datorită efectelor sale antiedematoase, analgezice și antiinflamatorii. În stările subacute și cronice profităm și de efectul termic produs în țesut și astfel reducem aderențele produse de suprautilizarea zonei.
Laserul de înaltă intensitate BTL poate fi, de asemenea, utilizat pe locul specific al sindromului, unde nervul median trece de la antebraț în palma mâinii și se "blochează" - în mod concret, prinderea la nivelul cotului între cele două capete ale mușchiului teres pronator (sindromul teres pronator) și sub retinaculul flexorului (sindromul tunelului carpian) și, de asemenea, în locul sindromului de ieșire toracică - mușchiul pectoral minor, mușchii subclavius și scaleni. Laserul de înaltă intensitate poate fi utilizat, de asemenea, împreună cu tehnica neurodinamică pentru a restabili mișcarea și funcția nervului median prin reducerea aderențelor.
